-
Dimineți senine
Nu-ți sunt decât peniță ce-ți pictează chipul în cuvinte, Nu-mi ești decât clepsidră prin care trece trupul timpului, Suntem două frunze scăldate în zâmbetul soarelui de vară, Acorduri de vioară ce mângâie auzul cerului meloman. În ritmul vieții ce-și întinde agale aripile gingașe, Gândurile umblă desculțe prin raiul minții ce te știe, Și firul ierbii le gâdilă tălpile de rouă pline, Și inima le sărută iubirea din depărtări albastre. Și în urma pașilor de gând rămâne dorul, Amintiri în straie vechi ce-și poartă visele Pe umerii aplecați de povară lacrimilor Ce vor să-ți afle taina în ochii dimineților senine.
-
Irina scrie, curg gânduri la Spring Superblog
E primăvară iar, Curg gânduri, cuvinte mii S-așază pe câmpia vieții. Nu știu cum o să fie, Știu doar că Irina scrie. Curg gânduri, litere mii Nasc cuvinte zglobii Nerăbdătoare să spună Că a început Spring Superblog. E primăvară, Irina scrie, să se știe! Povești diverse se vor naște în Martie, Povești cu tâlc din cuvinte pâlc, Povești frumoase despre branduri valoroase, Povești din suflet pentru suflete. Irina scrie, E iarăși primăvară, Curg gânduri la Spring Superblog.
-
De m-aș fi iubit
N-am știut. De fapt, mint. N-am putut…fiindcă am iubit. Iubirea pentru el m-a orbit. A fost mai puternică decât viața însăși. M-am dat iubirii și am greșit. Dar am plătit. Acum zac în întuneric. Și-mi este frig, și sete, și dor. Dor de viață. M-a părăsit și mă doare. Este greu de crezut, dar mă doare. Mă doare gândul la viața pe care n-am trăit-o. Mă doare lipsa de iubire față de propria-mi ființă. Sunt un suflet chinuit pe vecie. Și de aici, de dincolo de moarte, mă întreb cum ar fi fost de m-aș fi iubit în primul rândul pe mine, apoi pe el. Ar fi fost bine, cred.…
-
Nu am cerut
Primăveri cu gânduri răsfirate pe căi de-o iubire infinită pictate, nostalgii vorbind în șoaptă despre un el și despre o ea ce s-au întâlnit…cândva, la o răscruce, printre salcâmii înfloriți… și din priviri și-au povestit, într-o secundă, viața întreagă. Nu am cerut, dar am primit. Iubire, tu mi le-ai dăruit. Miresme de vis trezit brusc din amorțire veri însetate de iubire, tomnatice priviri ce-n treacăt au atins cu pleoapa cerul ce mă îndeamnă să inspir un dor nebun ce-mi străpunge ființa. Melancolii aurii ce îmi acoperă sufletul gol, în anotimpul ce se dezbracă de frunze. Nu am cerut, dar am primit. Iubire, tu mi le-ai dăruit. În inimă sălășluiesc cuvinte…
-
Plâng gândurile…
Plâng gândurile pironite în fața oglinzii sufletului. Vor să se piardă în neant, dar ceva le oprește. Aș vrea să le-adun, să le sparg apoi de asfalt Să se împrăștie precum piesele unui domino, Să le ia apoi vântul vieții… Să le ducă pe un tărâm necunoscut. Dar teama mă oprește să mă apropii de oglinda-n care Știu că îmi voi vedea reflectate nu doar gândurile, Ci și amintirile despre care credeam că Au pierit pe frontul clipelor trecute, Dar ele muncesc istovite Batând clopotele inimii. Mă lupt cu mine însămi Și câștig. Privesc în sfârșit și eu în oglinda sufletului meu, Mă văd rătăcind printre clipe trecute, Printre acele…
-
Jocul gândurilor
Se joacă gândurile în neştire Aleargă spre trecut, Dar obosite, se opresc o clipă Şi privesc spre el. Nu le place însă ce văd cu ochii minţii Şi-ncep din nou a alerga De data aceasta nu în joacă, Ci parcă vrând să fugă De-acel trecut ce lor deloc nu le-a plăcut. Se opresc gâfâind în prezent, Respiră adânc şi-n jur privesc zâmbind, Când deodată zăresc într-un colţ al sufletului Frumoase vise ce -aşteaptă stinghere Ca cineva să le bage şi pe ele în seamă. Într-un alt colţ o d-ra cochetă cu părul roşu ca focul Privi spre ele şi le zâmbi ironic…. Hei tu, ce ne priveşti aşa?! Cu…
-
Noapte
Noapte Înserare Gânduri răzlețe Ce nu vor să adoarmă Ochi mari deschiși Ce privesc luna Și se minunează De frumusețea ei. Noapte Înserare Gânduri răzlețe Frământări Dorințe Visuri Și-un condei trezit din amorțire În miez de noapte De ele, cele ce își doresc Degrabă să se transforme în cuvinte Sub clar de lună. Noapte Înserare Tropot de gânduri se aude În liniștea nopții Ce inspiră și-ndeamnă condeiul… Cuvintelor să le dea viață Să le așeze pe- un papirus Ce va să fie apoi luat de vântul vieții De anii de tinereții Ce se duc și lasă-n urma lor… Cuvinte care dor Dar care-n veci nu mor…
-
Marea gândurilor
Pe marea-njolburată a gândurilor Se-ntrezăreşte-o barcă E barca timpului Ce trece mereu de parcă nici n-a fost Şi tot se duce pe-o cale fără de-ntoarcere E una cu totul specială Căci nu pluteşte, ci se scurge Şi lasă-n urma sa Un trecut plin de amintiri ce încă dor Speranţe spulberate Iluzii deşarte Iubiri ce n-au fost să fie Ce îşi unesc forţele Şi luptă să supraveţuiască Furtunii ce din senin ea se stârneşte Pentru a reuşi a le stârpi.
-
Întrebări
Când? Unde? Cum? Cât? Şi mai ales De ce? Sunt întrebări La care niciodată Viaţa nu a binevoit să îmi răspundă Fiindcă ea timp deloc nu are Cu mine să vorbească Şi oare ce-ar putea să-mi spună? Din ceea ce eu nu ştiu deja. Un dar frumos eu am primit Un dar ce n-are preţ Un dar de care în fiecare clipă Ar trebui nespus Eu să mă bucur. Dar eu nu, nu o fac Aş cum ea ar probabil şi-ar dori Dar nici eu timp destul nu am De viaţă să mă bucur Căci, ca orişicare om Pe mine tare mă frământă Acele întrebări la care Viaţa se încăpăţânează…
-
Apariţie neaşteptată
Ai apărut din nou În visul meu azi-noapte Pe neaşteptate…. Aşa cum faci mereu Pentru a-mi aminti cât de frumoasă Este viaţa când cineva Îţi dă motive să zâmbeşti … Dar imediat în zorii zilei Tu iar ai dispărut Lăsând în urma ta O altă frumoasă şi dulce amintire… Pe care cu drag eu voi pune În cufărul cu amintiri Al sufletului meu… Care deşi îşi doreşte Cu totul altceva El foarte bine înţelege Că toate-n viaţă au rost… Şi că nimic, nimeni Nu poate primi Dacă viaţa consideră Că nu îi este destinat… Ai apărut în visul Când viaţa s-a decis Să-mi facă iară Un minunat cadou Ce avea…
S-ar putea să-ți placă și
Păsările într-o zi mor…amintește-ți zborul lor
Nisipuri mişcătoare
Incertitudine
