Viață, te rog, nu îmi fura timpul!Lasă-l să-mi cutreiere inimaȘi ochii, și trupul de tine plin.Mai vreau să te trăiesc iubind.Nu-mi fugări iubirea.Las-o în suflet.Nu-l dezbrăca de ea.Îi va fi frig și dor,Și foame.Doar știi, fără iubire și pasulE pustiu.Însuși pământul se usucă și crapă.Privește-te în oglindă!Ești vis! Ești clipa ce-i dă aripi!Sunt ființaCe în ea te poartă de când ne-amÎntâlnit în trenul expres al sorții.Viață, te rog, mai stai.Nu fugi!Vino să culegem doruri din tăceriȘi clipe din anotimpuri ce vin,Ce trec. Dă-mi voie să te mai trăiesc.
IronieDestinul dansează-n rafaleValsul vieții în alb și negru,Omul, plin de contradicții,Asistă, reflectând îndelung,La trăirile ce se zbat, Între vis și realitate,Ce ironie!Dualitățile […]
-
-
3 luni
Tagged irinascrie, iubire, poezie, timp