Gânduri în cuvinte
Gânduri în cuvinte
Iubesc timpul acela ce ascunde în el iubirea, Nu-i pot uita nici glasul, nu-i pot uita privirea. Iubesc acea iubire fără timp, fără anotimp, Dintr-un nimic născută, aflată-n contratimp. M-aș înveli în timp, să simt că-mi este Iubirea cer albastru, clipă fără sfârșit, Trăire ne(scrisă), simțire de poveste, Val cuprinzând țărmul în dans nesfârșit. Iubesc …
Cu trupul îmbrățișat de chipul primăverii,Copacii își aștern pe foaia incoloră a timpului povestea,Cu înfrigurare așteptând clipa aceea a viețiiCând verdele divin sufletul le inundă iar. Cu pașii călcând pământul fără glas,Cutreieră privirea florile de-o șchioapă,Și inima în ritmul secundelor se zbate,Dansând al sorții vals nemuritor, dar totuși trist. Din spatele cortinei lumea un carusel …
Aripile frânte îmi iartă înfrângerea, ziua îmi sărută neliniștea inimii, pe câmpul cu flori de vară se scaldă-n tăcere fire de iarbă mângâiate de vântul vieții adus de vestigiile tinereții. Zborul e absent, timpul urlă strident cântând la al clipelor instrument. Mă doare pieirea, în suflet amintirea curge în valuri ca trăirea. Mi-s pleoapele grele …
Călătoresc prin timp Și timpul călătorește prin mine, Ne întâlnim la răscruce de vise, Ne sorbim din priviri, Ca doi îndrăgostiți nebuni, Împreună depănăm amintiri. Pornim din nou la drum, Eu cu clipele timpului, Timpul cu clipele mele. Străbatem poteci bătrâne Urmate de căi tinere, Ceasul bate gongul, Dar nu-l aud, Și nici timpul. Ecoul …
Timpul o luă iarăși la goană
Pe ulițele vremii de iarnă
În grabă Anul ni-l fură
Și-n urma lui rămaseră
O clipă obosită de atâta drum parcurs,
Un gând pierdut și fără de discurs,
Șoapta mută a unei tăceri rănite
De acordul dulce de vioară
Al vântului ce-și cântă dorul,
Al vremii ce își plânge amorul
Neîmplinit de amintirea ce s-a șters de Anul
Care, furat, din nou, s-a scurs fără să-i pese
De chipul ce îmbătrânește,
De sufletul ce parcă întinerește
Gândind că totuși viața nu va trece
Precum ceasul care intens se pregătește
De întâlnirea Anilor la răscruce.
La mulți ani, dragilor! Să ne citim și în 2017!
De ce te uiti la la mine cu mirare? Cumva tu nu ma recunosti? Ciudat, fiindca nimeni mai bine decat tine nu ma poate cunoaste. Priveste-ma cu atentie si vei observa ca persoana pe care o vezi in oglinda esti chiar Tu. Singura diferenta o reprezinta anii ce s-au asezat pe chipul tau si ti l-au transformat putin. Esti suprinsa de anii ce s-au asezat atat de confortabil pe chipul tau, de urmele trecerii timpului de pe chipul tau? Nu fi, este un lucru firesc. Vremea trece, anii trec, chipul iti imbatraneste…Dar stii ceva? Asta nu conteaza, fiindca esenta ta este la fel de tanara ca intotdeauna. Sufletul nu iti va imbatrani niciodata. El este privilegiat, el se bucura de tinerete vesnica, asa ca nu fi suparata pe anii ce-au trecut si au lasat urme pe chipul tau…
Cand privesti chipul ce iti apare in oglinda, un chip trecut de anii vietii ce s-au dus si in urma au lasat clipe, momente, trairi, oameni…vrei sa fugi…, refuzi parca sa crezi ca timpul a trecut peste al tau chip atat de repede. Nici nu iti vine sa crezi ca ceea ce ieri era prezent, azi este trecutul pe care ai vrea sa-l uiti, dar…
Dar continuarea o puteți citi în Femeiastie.ro…
Mi-e sete de linişte
Şi-ncet aş vrea să-i sorb tăcerea
Din ceaşca timpului,
Pe care s-o cuprind cu ambele mâini,
Şi s-o apropii de sufletul
Ce aşteaptă cu înfrigurare
Măcar un strop din ea şi el să soarbă.
Mi-e sete de iubirea
Ce fierbe încet
În ceainicul
De pe focul inimii.
Mi-e sete de ziua de ieri
Ce în clepsidra timpului s-a ascuns,
Şi s-a tot scurs,
S-a risipit,
De nici măcar un strop
N-am mai găsit.
Mi-e sete de clipele abia trecute
Din ziua de astăzi,
Din care timpul a băut cu poftă,
Stând la masa sorţii,
De vorbă cu viaţa.
Aş vrea să sorb
Din ele pe-ndelete,
Dar, din păcate, s-au epuizat.
Mi-e sete de viitorul
Ce încă nu mi se arată,
Fiindcă paharul prezentului
Încă nu l-am terminat.
Dar parcă gustul lui
Mă face să-mi doresc,
Să sorb din altceva,
Dintr-un cocktail de vise
Ce pot să-mi spună câte ceva
Despre ziua de mâine.
Mi-e sete.
Buzele secătuite-mi sunt
De arzătoarele dorinţe ale sufletului,
De a-i da să bea din paharul plin
Cu clipe trecute, prezente, viitoare,
Stropite din belşug cu linişte
Şi cu surâsul dulce al inimii.
Privesc clepsidra timpului,
Observ cum el se scurge,
Întind mână să-i fur secundele
În suflet să le-ascund,
Dar cineva de mână mă apucă
Și mi-o îndepărtează.
Furioasă îmi întorc privirea
Și văd prezentul cum mă privește drept în ochi
Contrariat de decizia mea.
Refuză să-mi vorbească,
Doar mă forțează să-l privesc și eu în ochi.
Dar e atât de greu…
Totuși, o fac
Și văd în ei furie.
Văd visuri ce așteaptă împlinirea,
Văd dorințe ce tare-mi mai simt lipsa.
Mă cuprinde atunci nedumerirea…
Să opresc oare timpul în loc
Să-i fur secundele?
Să îmblânzesc ochii
Ce cu furie mă privesc?
Să merg pe calea visurilor
Ce-așteaptă împlinirea?
Să-mbrățișez dorințele
Să nu-mi mai simtă lipsa?
Decid să privesc mai intens prezentul
Să îi șterg lacrimile furioase
Privesc în urmă…
Dar aleg să merg înainte
Ochi în ochi
Cu cel ce promite
Să-mi ofere mai mult
Decât mi-a oferit trecutul
Și timpul cu ale lui secunde
Ce se scurg mereu nepăsătoare.
Primăvara… Timp al renaşterii, Amintiri ce dor, Dar care-n veci nu mor. Primăvara… Anotimp al vieţii, Timp al tinereţii Ce lasă-n urma sa Iubiri ce nu au fost să fie. Primăvara… Visuri şi speranţe ce izvorăsc Din sufletul dezmorţit De soarele ce ne surâde. Primăvara… Parfum de flori, Stropi de rouă Pe …
Ploaia de lacrimi Ale sufletului răvășit De zborul tău necontenit Îți udă aripile, Dar tu deloc nu vrei În seamă să o bagi. Ți-atât de greu oare s-aștepți Ca noi de viață să bucurăm? Nu-ți este ție oare milă De clipele ce ni le furi De viața noastra efemeră De despărțirea noastră iminentă De …