În îndepărtarea albastră, pe cerul ce pictează trăiri de foc,

Un dor invizibil își înalță privirea către chipul neștiut de dincolo de viață,

Mușcând cu răsuflarea sa întretăiată visurile tremurânde învelite în taine,

Ce așteaptă să fie recompuse de litere dezgolite de dorințe.

Privirea desenează pe fereastră cercuri concentrice

Rescriind în suflet iubirea fără timp și timpul fără de iubire,

Respirând lent, obosită de dansul haotic al incertitudinilor,

Anunțând, totuși, re(trăirea) flămândă a pașilor pierduți.

În așteptarea surdă, de dincolo arșița ce făurește dorul,

Secundele aleargă în spirală, amețind niște gânduri tainice,

Pregătite să guste din libertate, în cuvinte.

Și clipa își ține respirația, din coasta ei dorul își ia zborul.