Poezii
-
Dimineți senine
Nu-ți sunt decât peniță ce-ți pictează chipul în cuvinte, Nu-mi ești decât clepsidră prin care trece trupul timpului, Suntem două frunze scăldate în zâmbetul soarelui de vară, Acorduri de vioară ce mângâie auzul cerului meloman. În ritmul vieții ce-și întinde agale aripile gingașe, Gândurile umblă desculțe prin raiul minții ce te știe, Și firul ierbii le gâdilă tălpile de rouă pline, Și inima le sărută iubirea din depărtări albastre. Și în urma pașilor de gând rămâne dorul, Amintiri în straie vechi ce-și poartă visele Pe umerii aplecați de povară lacrimilor Ce vor să-ți afle taina în ochii dimineților senine.
-
Renaștere
Strânge-mi sufletul în palma-ți de miere, Să-ți soarbă dulceața, Să-ți simtă mirarea atingerii calde. E timp fără țintă, amurg răstignit Pe-o dorință uitată în ochii lui ieri. Nu-i întâmplare târziul din noi, Privirile se caută în secunda ce-a fost Un răgaz al iubirii ce și-a încheiat discursul, Apusul din inimă, rămas fără cuvinte. Șoaptele gem la sânul nopții, Zâmbetul trăiește în clipa trecută, Pașii îmi ating asfaltul rece, Singurătatea le este tovarășă de drum, Tăcerea îi mângâie pe creștetul capului I-aș opri, dar le-aș distruge rostul Ce renaște mereu din propria cenușă.
-
Inocență
Timpul trece-agale, mângâindu-mi anii, Amintiri fugare sufletu-mi colindă, Cătând inocența, mândra zână a lunii. Unde ești tu oare? Nu vrea să răspundă. Și dor, și vis, și plâns de copil, Îmi ești inocență, o floare boboc, Un gând ce spre cer se uită, umil, Un glas ce s-aude mereu vesel în joc. Și chipu-ți pictez, în cuvânt te-așez! Să devii nemurire, să trăiești, să-mi fii Rază de lumină, veșnic dulce crez, Ești inocență, iubirea mea pură, să știi.
-
Viață, te rog!
Viață, te rog, nu îmi fura timpul! Lasă-l să-mi cutreiere inima Și ochii, și trupul de tine plin. Mai vreau să te trăiesc iubind.
-
Spune-mi
Spune-mi, de te-aș păstra în sufletul meu Să mi-l mângâi, să mi-l vindeci, Mi l-ai îmbrățișa strâns în fiecare noapte, Să-l vezi cum înflorește la fiecare atingere a ta? Spune-mi, de te-aș striga cu gândul Profund emoționat, profund îndrăgostit, Ai veni chiar și în miazăzi Să îmi săruți privirea, să îmi alini dorul? Spune-mi, de te-aș elibera din colivia inimii Și te-aș lăsa să-mi iei cu tine și iubirea, Te-ai ascunde în cel mai adânc cotlon al sufletului, Să nu te găsesc, să nu te dau uitării nemiloase? Spune-mi, ce ai face Să nu devii doar dor amnezic Rătăcit pe strada fără nume?
-
Înfrângere
Aripile frânte îmi iartă înfrângerea, ziua îmi sărută neliniștea inimii, pe câmpul cu flori de vară se scaldă-n tăcere fire de iarbă mângâiate de vântul vieții adus de vestigiile tinereții. Zborul e absent, timpul urlă strident cântând la al clipelor instrument. Mă doare pieirea, în suflet amintirea curge în valuri ca trăirea. Mi-s pleoapele grele în miez de lumină, plânge iar ziua, lumea îi este străină. Alunecă viața, secunda s-agață de mine cu dor, dau s-o apuc, căci de la cer la pâmânt o ador. Îi frâng aripile și durerea o inundă, sângele curge șuvoaie, suferința îi întunecă privirea, nu mai simte nimic, e doar o secundă ce moare încet,…
-
Mă ard cuvintele
Mă ard cuvintele ce urlă-n gând, Dorind tăcerea absurdă să le-audă. Le-aud doar eu Cum mă aruncă În abisul nopții albe Rămasă făr’ de lună, făr’ de stele, Căci s-au stins azi ele. Pe buze dorința le-a înghețat, Fiindcă iubirea nu le-a sărutat. Luceafărul din visul meu Nu le-a mai căutat, De ele a uitat când în foc s-a aruncat Și m-a salvat de flacăra ce inima mi-a tot cătat. Pe căi nedefinite am mers, Cu sufletul de cuvinte ars. Am călcat pe neînțelesuri, Am simțit cum îmi pătrund ființa, Cum curg rapid prin mine, Ca o un izvor în miez de vară, Iară și iară. Le-am strivit, Le-am privit…
-
M-am ascuns
M-am ascuns în mine De sărutul dorului fierbinte, M-am ascuns în vers, reține! Ai să mă vezi printre cuvinte. M-am ascuns printre cărunte așteptări, Am tot privit la timpul ce a dezertat, Din ale sale clipe mi-am făcut brățări Și mi-am împodobit sufletul ce te-a iertat. M-am ascuns în tăcere de tine, M-am ascuns în cuvinte de noi, M-am ascuns, dar nu-mi e bine Printre șoapte ce-mi vorbesc de noi doi.
-
Iubire pierdută
Călătoresc prin timp Și timpul călătorește prin mine, Ne întâlnim la răscruce de vise, Ne sorbim din priviri, Ca doi îndrăgostiți nebuni, Împreună depănăm amintiri. Pornim din nou la drum, Eu cu clipele timpului, Timpul cu clipele mele. Străbatem poteci bătrâne Urmate de căi tinere, Ceasul bate gongul, Dar nu-l aud, Și nici timpul. Ecoul său cuprinde Visul ce-n brațele sale moi Tare mă strânge Și-mi spune: Nu plânge! Surâde și călătorește, Prin tine, prin viață! Ascultă și nu te opune Timpului ce nu se oprește. Trăiește-i clipele, Adoră-i zilele, Adună-i amintirile, Doar cu ele vei rămâne într-o zi. Călătoresc prin timp, Îi trăiesc clipele, Îi ador zilele, Îi adun…
-
Tu, chiriașă ilegală
Curg visele, mor muzele, Trupul mi-e atins de ploi și vânt, Supărat e cerul făr’ de stele, Singurătatea rostește azi ultimul cuvânt. Tu, chiriașă ilegală a vieții mele, De mă cunoști măcar puțin, Știi că sunt pasăre ce zboară, Chiar și prin ploi și vânt. Te las să spui azi ultimul cuvânt, Să urci pe scenă, să rostești discursul, Să lași o lacrimă să curgă, La suflet să-mi ajungă. Și-am să te las să pleci, Și-am să privesc cum umbra îți dispare Printre copacii goi și reci. Tu, chiriașă ilegală, nu mai ai scăpare.
