Viață, te rog, nu îmi fura timpul! Lasă-l să-mi cutreiere inima Și ochii, și trupul de tine plin. Mai vreau să te trăiesc iubind. Nu-mi fugări iubirea. Las-o în suflet. Nu-l dezbrăca de ea. Îi va fi frig și dor, Și foame. Doar știi, fără iubire și pasul E pustiu. Însuși pământul se usucă și …
Iubesc timpul acela ce ascunde în el iubirea, Nu-i pot uita nici glasul, nu-i pot uita privirea. Iubesc acea iubire fără timp, fără anotimp, Dintr-un nimic născută, aflată-n contratimp. M-aș înveli în timp, să simt că-mi este Iubirea cer albastru, clipă fără sfârșit, Trăire ne(scrisă), simțire de poveste, Val cuprinzând țărmul în dans nesfârșit. Iubesc …
În îndepărtarea albastră, pe cerul ce pictează trăiri de foc, Un dor invizibil își înalță privirea către chipul neștiut de dincolo de viață, Mușcând cu răsuflarea sa întretăiată visurile tremurânde învelite în taine, Ce așteaptă să fie recompuse de litere dezgolite de dorințe. Privirea desenează pe fereastră cercuri concentrice Rescriind în suflet iubirea fără timp …
IronieDestinul dansează-n rafaleValsul vieții în alb și negru,Omul, plin de contradicții,Asistă, reflectând îndelung,La trăirile ce se zbat, Între vis și realitate,Ce ironie!Dualitățile sufletului urcă în ring, Certitudinile atacă incertitudinile,Sar scântei de reflecții profunde,Viziuni versatile se aruncă în luptă,Omul caută cu privirea în zare Echilibrul plecat la templul reculegerii.Ce ironie! Se varsă fluviul contradicțiilor în zbuciumul …
Am să calc pe a trupului soartă, Pașii am să-i las să o mângâie Cu privirea lor senină, bălaie, Cu iubirea de viață, ascunsă, În pocalul cu humă din care ei gustă. Și-am să sorb din a clipei dulceață, Și-am să scriu cu al sufletului gând Cuvintele de pe buzele tăcerii, Ce se citesc cu …
Indecisă în cuvânt, Alergând pe pământ, Sorb din șoapte secunde, Aruncând câte-un strop, la-ntâmplare. Ce păcat, ce destin, Timpu-mi dansează în ploaie, Desculț, bând un pahar de vin, Așteptând deșteptarea, Ce tablou, ce iubire s-ascunde, Vraja vieții o strânge, nefiresc, Oglindindu-și privirea în albastrul ceresc, Îi e foame de dor, firesc.
Cu trupul îmbrățișat de chipul primăverii,Copacii își aștern pe foaia incoloră a timpului povestea,Cu înfrigurare așteptând clipa aceea a viețiiCând verdele divin sufletul le inundă iar. Cu pașii călcând pământul fără glas,Cutreieră privirea florile de-o șchioapă,Și inima în ritmul secundelor se zbate,Dansând al sorții vals nemuritor, dar totuși trist. Din spatele cortinei lumea un carusel …
Nu-ți sunt decât peniță ce-ți pictează chipul în cuvinte, Nu-mi ești decât clepsidră prin care trece trupul timpului, Suntem două frunze scăldate în zâmbetul soarelui de vară, Acorduri de vioară ce mângâie auzul cerului meloman. În ritmul vieții ce-și întinde agale aripile gingașe, Gândurile umblă desculțe prin raiul minții ce te știe, Și firul ierbii …
Strânge-mi sufletul în palma-ți de miere, Să-ți soarbă dulceața, Să-ți simtă mirarea atingerii calde. E timp fără țintă, amurg răstignit Pe-o dorință uitată în ochii lui ieri. Nu-i întâmplare târziul din noi, Privirile se caută în secunda ce-a fost Un răgaz al iubirii ce și-a încheiat discursul, Apusul din inimă, rămas fără cuvinte. Șoaptele gem …
Timpul trece-agale, mângâindu-mi anii, Amintiri fugare sufletu-mi colindă, Cătând inocența, mândra zână a lunii. Unde ești tu oare? Nu vrea să răspundă. Și dor, și vis, și plâns de copil, Îmi ești inocență, o floare boboc, Un gând ce spre cer se uită, umil, Un glas ce s-aude mereu vesel în joc. Și chipu-ți pictez, …