Plâng gândurile pironite în fața oglinzii sufletului. Vor să se piardă în neant, dar ceva le oprește. Aș vrea să le-adun, să le sparg apoi de asfalt Să se împrăștie precum piesele unui domino, Să le ia apoi vântul vieții… Să le ducă pe un tărâm necunoscut. Dar teama mă oprește să mă apropii de oglinda-n care Știu că îmi voi vedea reflectate nu doar gândurile, Ci și amintirile despre care  credeam că Au pierit pe frontul clipelor trecute, Dar ele muncesc istovite Batând clopotele inimii. Mă lupt cu mine însămi Și câștig. Privesc în sfârșit și eu în oglinda sufletului meu, Mă văd rătăcind printre clipe trecute, Printre acele…