• De-ale vieții

    Mi-e sete

    Mi-e sete de linişte Şi-ncet aş vrea să-i sorb tăcerea Din ceaşca timpului, Pe care s-o cuprind cu ambele mâini, Şi s-o apropii de sufletul Ce aşteaptă cu înfrigurare Măcar un strop din ea şi el să soarbă.   Mi-e sete de iubirea Ce fierbe încet În ceainicul De pe focul inimii.   Mi-e sete de ziua de ieri Ce în clepsidra timpului s-a ascuns, Şi s-a tot scurs, S-a risipit, De nici măcar un strop N-am mai găsit.   Mi-e sete de clipele abia trecute Din ziua de astăzi, Din care timpul a băut cu poftă, Stând la masa sorţii, De vorbă cu viaţa. Aş vrea  să sorb Din…

  • De-ale Irinei gânduri,  De-ale vieții

    Clepsidra timpului

    Privesc clepsidra timpului, Observ cum el se scurge, Întind mână să-i fur secundele În suflet să le-ascund, Dar cineva de mână mă apucă Și mi-o îndepărtează. Furioasă îmi întorc privirea Și văd prezentul cum mă privește drept în ochi Contrariat de decizia mea. Refuză să-mi vorbească, Doar mă forțează să-l privesc și eu în ochi. Dar e atât de greu… Totuși, o fac Și văd în ei furie. Văd visuri ce așteaptă împlinirea, Văd dorințe ce tare-mi mai simt lipsa. Mă cuprinde atunci nedumerirea… Să opresc oare timpul în loc Să-i fur secundele? Să îmblânzesc ochii Ce cu furie mă privesc? Să merg pe calea visurilor Ce-așteaptă împlinirea? Să-mbrățișez dorințele…

  • De-ale Irinei gânduri,  De-ale vieții

    Jocul gândurilor

      Se joacă gândurile în neştire Aleargă spre trecut, Dar obosite, se opresc o clipă Şi privesc spre el. Nu le place însă ce văd cu ochii minţii Şi-ncep din nou a alerga De data aceasta nu în joacă, Ci parcă vrând să fugă De-acel trecut ce lor deloc nu le-a plăcut. Se opresc gâfâind în prezent, Respiră adânc şi-n jur privesc zâmbind, Când deodată zăresc într-un colţ al sufletului Frumoase vise ce -aşteaptă stinghere Ca cineva să le bage şi pe ele în seamă. Într-un alt colţ o d-ra cochetă cu părul roşu ca focul Privi spre ele şi le zâmbi ironic…. Hei tu, ce ne priveşti aşa?! Cu…

  • De-ale Irinei gânduri

    Prezentul…

    Prezentul, cel datorită căruia putem visa, putem spera, este cel care trebuie să conteze în primul rând pentru noi. Prezentul este o o adevărată sărbătoare ce ne permite să să ne amintim de trecut şi să să ne gândim la visele frumoase pe care ne dorim să le îndeplinim. Prezentul este ceea ce trăim aici şi acum, este dovada clară a tuturor lucrurilor  pe care le înfătuim. Nu contează ce a fost ieri, nu contează ce va fi mâine, contează ziua de astăzi, şi tot ceea ce pot face eu acum pentru a trăi frumos. Nu trăi în trecut, trăieşte în prezent şi fă în aşa fel încât ca acţiunile…