De-ale Irinei gânduri

Privire

sky-199154_640

Privesc spre cer

Mâinile mi le-mpreunez

Şi din al meu suflet de speranţă plin,

Înalţ o rugăciune către cer.

Îmi las apoi privirea-n jos

Spre-a mea lume profană.

Mă uit şi mă gândesc

La tot ce am şi mă-nconjoară.

Îmi ascult inima cu putere-n piept bătând,

Respir, surâd şi realizez,

Că atâta timp cât inima-mi bate cu putere-n piept

Nu îmi mai trebuie nimic.

Arunc o privire spre cer,

În semn de mulţumire

Că încă mă mai pot bucura

De darul numit Viaţă.

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Ropot de aplauze

iulie 30, 2015

Descoperă mai multe la Irina Scrie

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura