Ropot de aplauze

În  ropot de aplauze

Un actor grăbit

Urcă pe scenă.

El plânge

El râde

El luptă din răsputeri cu viața

El se înfurie

Se bucură de tot ce el are, el vede și poate atinge

Coboară la fel grăbit precum a urcat

Dar nu în ropot de aplauze

Ci într-o ploaie de lacrimi

Și pleacă tăcut

Fără a se mai uita o secundă-napoi

Se duce într-o lume celestă

Pentru a se bucura de liniștea veșnică

De fălfâit de aripi îngerești

Și nu de-un ropot de aplauze.

Lăsând în urma sa

Amintirea celui ce a fost

Doar un actor grăbit

Care cândva  el a urcat

Pentru scurt timp

Pe-a vieții scenă.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *