Bat clopotele

Se aude-n mine glasul sorții,
Păsări phoenix fug din gheara morții,
Zboară prin suflet
Scriindu-și rostul lor…
Bat clopotele, mor și renasc cântând în cor.

Pași obosiți umblă rătăciți
Pe cărări îmbrăcate în frunze ruginii,
Copacii șușotesc și rup iar fila paginii
Bat clopotele, ceremonios toamna
Îmi acoperă drumul cu nostalgii aurii.

Ascult cu inima sunetul toamnei,
Iubirea înfrigurată în amintiri se-mbracă,
Valuri învolburate varsă lacrimi fierbinți,
Bat clopotele, altarul vieții
E un izvor înveșmântat în frunze arămii.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *