Lună plină Lună nouă Vara vine, Vara trece Prin ceața Timpului ce zboară, Iar eu îi ascult plânsetul de dor La umbra unui bătrân stejar În timp ce îi strâng frunzele Ce mor. Of…ce tragedie ruginie A vieții Ce îmi fură clipele, A focului din suflet Ce îmi arde visele. Vara trece, Toamna vine Timpul își schimbă haina aurie Cu cea ruginie Și mă invită La spectacolul Frunzelor căzătoare, Pentru a mă face să uit Că îmi doresc Să devin vară, Pentru a-mi încălzi Sufletul rece Ce-aleargă dezgolit Prin vremuri târzii. Of…vara trece… Toamna vine… Viaţa aleargă Pe drumul sorţii mele.