-
Nostalgie de toamnă
Lună plină Lună nouă Vara vine, Vara trece Prin ceața Timpului ce zboară, Iar eu îi ascult plânsetul de dor La umbra unui bătrân stejar În timp ce îi strâng frunzele Ce mor. Of…ce tragedie ruginie A vieții Ce îmi fură clipele, A focului din suflet Ce îmi arde visele. Vara trece, Toamna vine Timpul își schimbă haina aurie Cu cea ruginie Și mă invită La spectacolul Frunzelor căzătoare, Pentru a mă face să uit Că îmi doresc Să devin vară, Pentru a-mi încălzi Sufletul rece Ce-aleargă dezgolit Prin vremuri târzii. Of…vara trece… Toamna vine… Viaţa aleargă Pe drumul sorţii mele.
-
A venit toamna la braț cu Superblog
M-a părăsit vara, Ea s-a urcat Pe aripile timpului Și a zburat Zâmbindu-mi Și șoptindu-mi Să nu fiu tristă, Căci toamna vine Pe drumul presărat Nu doar cu frunze ruginii, Ci și cu premii De la Superblog. M-a părăsit vara, Dar m-a îmbrățișat toamna, Șoptindu-mi la ureche C-au început înscrierile în Superblog. M-a părăsit vara, Dar nu-i nimic, Căci toamna a venit La braț cu Superblog. Așa că, fug să-mi pregătesc Condeiul și ideile Până la 1 octombrie, Când se dă startul.
-
Vara
Vara Ileana Cosânzeana vremii Și-a prins în cosițe Ale mele vise și speranțe S-a urcat pe aripile Cavalerului Timp Și a plecat și m-a lăsat Cu sufletul dezgolit și rece Iar el acum cu înfrigurare așteaptă Toamna cu a ei mantie ruginie Să vină și să-l învăluie În farmecul ei plin de culori Să-l facă să uite de crivățul neîmplinirilor Să-i dea lui aripi Să-l învețe să zboare La vise și speranțe să ajungă Pentru a le lua înapoi Și apoi împreună cu ele Să pornească în căutarea împlinirii Printre anotimpurile vieții.
