De-ale Irinei gânduri
De m-aș fi iubit
N-am știut. De fapt, mint. N-am putut…fiindcă am iubit. Iubirea pentru el m-a orbit. A fost mai puternică decât viața însăși. M-am dat iubirii și am greșit. Dar am plătit. Acum zac în întuneric. Și-mi este frig, și sete, și dor. Dor de viață. M-a părăsit și mă doare. Este greu de crezut, dar mă doare. Mă doare gândul la viața pe care n-am trăit-o. Mă doare lipsa de iubire față de propria-mi ființă. Sunt un suflet chinuit pe vecie. Și de aici, de dincolo de moarte, mă întreb cum ar fi fost de m-aș fi iubit în primul rândul pe mine, apoi pe el. Ar fi fost bine, cred.…
Conversații cu viața
Zâmbet de iunie
Ce este timpul? Timpul e o secundă? O răsuflare a vieții care se scurge în ritmul anotimpurilor schimbătoare? Nu știu ce e timpul. Nici ceasul care îmi arată ora exactă nu-mi vorbește despre el. Îmi indică doar niște numere. O înșiruire de numere. În zâmbet de iunie se ascund secunde, clipe de niciunde, pași făcuți oriunde, iar Timpul trece mândru. Știe că nu știm să îl definim. Simte disperarea. Simte și frustrarea. Nu-i pasă de ele. Nu-și dorește să fie-nțeles sau definit. Doar trăit intens dându-i vieții sens. Timpul, o înșiruire de numere? Nu contează! Contează viața care pulsează în zâmbet de iunie.
Un gând, o foaie, un cuvânt…de toamnă
Se spune că dacă ți-a fost scris să te întâlnești cu cineva, te vei întâlni, mai devreme sau mai târziu. A sosit din nou toamna. Ne-am reîntâlnit pentru a ne privi ochi în ochi și-a căuta clipe absente printre gândurile ce au fost odată verzi, dar au devenit ruginii. N-au nicio vină. Doar timpul e singurul vinovat…iar pe el nu-l poate trage nimeni la răspundere…căci nu e de găsit. E-un paradox, timpul în noi are lăcaș, dar nu-l vedem, ci doar simțim cum trece mult prea rapid, atunci când ne uităm la chipul ce ne privește din oglindă. Cât ne-am dori să-l putem atinge, să-l luăm de mână și să-i…
Păsările într-o zi mor…amintește-ți zborul lor
E cerul albastru plin de nori. E-un suflet la apus de iubire, pe o plajă pustie de trăire. Aleargă hai-hui, desculț pe nisipul rece, fioru-i cuprinde inima ce-și caută trifoiul cu patru foi, verde, vioi. Ochii ce abia s-au deschis se plimbă pe valuri de dor ce vin și se duc, se înalță-nspumate și taie nervoase ceața deasă de gânduri, care îmbrățișează marea de visuri dezgolite, tremurânde. O pasăre cu aripi frânte, cu chip de înger răstignit de dorințe, de seceta de cuvinte (ne)rostite printre șoapta ascunsă sub masca surâsului ce-și joacă rolul magistral, caută într-un labirint de (ne)cuvinte, un vis deloc minor…. Continuarea Aici.
Fiecare picătură din tine e a mea
Am părăsit povestea unui gând rebel, Și-am urmărit năluca din noaptea risipită. Prin ceața vieții i-am surprins surâsul Adunând picături din piața cu ploi de cuvinte. Cu inima însetată de iubire, Mi-am lăsat sufletul scăldat De ploaia de cuvinte Și-am adunat picături de printre stropii Căzuți pe caldarâm, în semn de biruință. Prin tăcerea ploii auzeam cuvintele Iubind picăturile ce veneau din tine Și-mi îmbrățișau sufletul risipit De vântul pământului pe care călcam amândoi. Dar știi, iubire? Sufletul mi l-am regăsit, Iar acum fiecare picătură din tine e a mea.
S-ar putea să-ți placă și
Gânduri despre Pe cărări românești și alte povestiri de N Marianne
Un gând, o foaie, un cuvânt…de toamnă
Nimic
Ani la răscruce
Timpul o luă iarăși la goană Pe ulițele vremii de iarnă În grabă Anul ni-l fură Și-n urma lui rămaseră O clipă obosită de atâta drum parcurs, Un gând pierdut și fără de discurs, Șoapta mută a unei tăceri rănite De acordul dulce de vioară Al vântului ce-și cântă dorul, Al vremii ce își plânge amorul Neîmplinit de amintirea ce s-a șters de Anul Care, furat, din nou, s-a scurs fără să-i pese De chipul ce îmbătrânește, De sufletul ce parcă întinerește Gândind că totuși viața nu va trece Precum ceasul care intens se pregătește De întâlnirea Anilor la răscruce. La mulți ani, dragilor! Să ne citim și în 2017!
Trece vremea, chipul imbatraneste, iar sufletul intinereste
Trece vremea, treci si tu pe drumul vietii… incercand sa te desprinzi de trecutul apasator, care mereu iti aminteste de ce ai fost odinioara. Te privesti in oglinda, si parca nu recunosti persoana care te priveste intrebatoare: De ce te uiti la la mine cu mirare? Cumva tu nu ma recunosti? Ciudat, fiindca nimeni mai bine decat tine nu ma poate cunoaste. Priveste-ma cu atentie si vei observa ca persoana pe care o vezi in oglinda esti chiar Tu. Singura diferenta o reprezinta anii ce s-au asezat pe chipul tau si ti l-au transformat putin. Esti suprinsa de anii ce s-au asezat atat de confortabil pe chipul tau, de urmele…
Nisipuri mişcătoare
Calc pe nisipuri mişcătoare Ce-mi frig şi tălpile şi sufletul. Mi-e drumul greu şi-anevoios, Dar nu eu l-am ales, Ci soarta, din grădina vieţii l-a cules, Şi-n faţă mi l-a înşirat. Pot oare eu, ei, să mă împotrivesc? Calc pe nisipuri mişcătoare, Privesc la caravanele ce vin şi pleacă Şi mă întreb adesea, Oare în care este străinul meu din noapte, Ce-n vise vine Şi-mi zâmbeşte De la masa tăcerii? Calc pe nisipuri mişcătoare, Dar drumul mi-l continui Mergând pe şirul atrăgător de litere, Formând cuvinte.
Incertitudine
Păşim într-o lume străină Mereu stingheri şi timizi, Ne transformăm în mineri amatori Căutând zi şi noapte comori. Sperăm la o viaţă de vis, Dar primim doar ceea ce-n stele e scris. Privim către cer cerând ajutor Prin ruga Ce din inimă vine. Aşteptăm smeriţi un răspuns, Dar totul în lumea ce noi cândva am păşit E incert. Ştim doar că timpul se scurge Şi-odată cu el şi viaţa din noi, Şi ne-apropiem De ceea ce ni s-a spus Că se numeşte Veşnicie.
