Inocență
De-ale Irinei gânduri / Poezii

Inocență

Timpul trece-agale, mângâindu-mi anii,

Amintiri fugare sufletu-mi colindă,

Cătând inocența, mândra zână a lunii.

Unde ești tu oare? Nu vrea să răspundă.

Și dor, și vis, și plâns de copil,

Îmi ești inocență, o floare boboc,

Un gând ce spre cer se uită, umil,

Un glas ce s-aude mereu vesel în joc.

Și chipu-ți pictez, în cuvânt te-așez!

Să devii nemurire, să trăiești, să-mi fii

Rază de lumină, veșnic dulce crez,

Ești inocență, iubirea mea pură, să știi.

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Renaștere

iulie 19, 2022

Descoperă mai multe la Irina Scrie

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura