Dama cu caftan cenuşiu

dune

Of, moarte…

Tu, damă nemiloasă

Cu caftan cenuşiu

Nu ştii că nu se cade

La noi să vii mereu pe nepoftite?

E-adevărat, c-asa e scris

Ca noi cândva să ne-ntâlnim…

Dar, asta nu-ţi dă dreptul

Ca tu să fii neinvitată

Oricând tu vrei

Pentru-a lua  cu tine

Suflete ce viaţa şi-o trăiau frumos

Gândindu-se nu la tine

Ci la clipa ce le fusese oferită

Şi bineînţeles la viitor…

Crezi tu că e normal

Într-o clipită să provoci

Întregii omeniri atâta suferinţă?

Ce-ai zice tu dacă atunci când nici nu te aştepţi

Vine o damă nemiloasă şi îţi răpeşte

Ce ai mai scump pe lume?

Ţi-ar conveni să-ngenunchezi în faţa suferinţei?

Cum oare te-ai simţi să ştii că nimic nu va mai fi ca înainte?

Iată o temă de reflecţie pentru tine…

Sper că vei reflecta asupra ei…

Tu, damă nemiloasă cu caftan cenuşiu.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

You may also like...

2 Responses

  1. „Pe lânga ceea ce îti pot face oamenii, moarte este incomparabil mai blânda”. G.P.Baetan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *