Dama cu caftan cenuşiu
Of, moarte…
Tu, damă nemiloasă
Cu caftan cenuşiu
Nu ştii că nu se cade
La noi să vii mereu pe nepoftite?
E-adevărat, c-asa e scris
Ca noi cândva să ne-ntâlnim…
Dar, asta nu-ţi dă dreptul
Ca tu să fii neinvitată
Oricând tu vrei
Pentru-a lua cu tine
Suflete ce viaţa şi-o trăiau frumos
Gândindu-se nu la tine
Ci la clipa ce le fusese oferită
Şi bineînţeles la viitor…
Crezi tu că e normal
Într-o clipită să provoci
Întregii omeniri atâta suferinţă?
Ce-ai zice tu dacă atunci când nici nu te aştepţi
Vine o damă nemiloasă şi îţi răpeşte
Ce ai mai scump pe lume?
Ţi-ar conveni să-ngenunchezi în faţa suferinţei?
Cum oare te-ai simţi să ştii că nimic nu va mai fi ca înainte?
Iată o temă de reflecţie pentru tine…
Sper că vei reflecta asupra ei…
Tu, damă nemiloasă cu caftan cenuşiu.
Comments
„Pe lânga ceea ce îti pot face oamenii, moarte este incomparabil mai blânda”. G.P.Baetan
Mare dreptate are!!! Moartea vine, te ia, si gata… Oamenii te fac sa suferi si apoi, se bucura de suferinta ta.