You are currently viewing Gânduri despre Pe cărări românești și alte povestiri de N Marianne

Gânduri despre Pe cărări românești și alte povestiri de N Marianne

Îmi plac nespus cărările românești și am cutreierat vreo câteva până acum. Toate au avut ceva aparte, toate mi-au dat șansa să aflu lucruri interesante despre poporul meu, toate m-au ajutat să adun în cufărul sufletului amintiri prețioase. Dar nu am să vă vorbesc despre ele acum, ci despre alte Cărări Românești, cărările N Mariannei, pe care le-am cutreierat într-un mod deosebit, cu ochii minții.

Și a fost minunat în această călătorie pe care o pot numi inițiatică. O călătorie a spiritului între cele două planuri ale existenței, profan și sacru. O călătorie care m-a făcut să retrăiesc clipe, aparent uitate, din cea mai frumoasă perioadă a vieții omului, cea a copilăriei.

Cărările Românești ale N Mariannei nu sunt cărări pe care le poți cutreiera ca și cum ai fi la promenadă. Pe cărările ei descoperi că viața nu e o simplă călătorie, ci una în care pentru a izbuti trebuie să învingi fricile. Este una în care ești nevoit să privești dincolo de realitatea tangibilă pentru a-ți înțelege adevărata menire.

Este acea călătorie a curajului de a vedea adevărul de dincolo de tenebre. De a accepta trecerea pe nesimțite din lumea copilăriei în lumea maturității, o lume în care viața poartă pe umerii săi lucruri, fapte, gânduri, de cele mai multe ori extrem de apăsătoare, care îți schimbă, vrând nevrând, felul de a fi și acționa. 

Pe măsură ce mergi pe cărările Mariannei nu doar te descoperi pe tine, ci și faptul că în călătoria numită Viață trebuie să faci ce-ți zice sufletul pentru a te întâlni cu persoana care simți că trebuie să fii.
Cărările românești ale Mariannei sunt o călătorie a sufletului, cu suișuri și coborâșuri care se văd în întunericul lumii sacre și se pierd prin lumina lumii profane.

Un drum spre desăvârșirea firească a omului pe parcursul trecerii sale prin lumea profană efemeră. Un drum al iubirii, al viselor ce prind aripi și se înalță tot mai sus, al amintirilor răscolitoare ale clipelor ce-au trecut și ale oamenilor ce au plecat într-o lume fără glas, fără chip, fără durere, o lume a întunericului pătrunzător și rece, dar au lăsat în noi reminescențe dragi și dulci.

Un drum al recunoștinței față de bunici și părinți, un drum al eliberării sufletului din închisoarea întunecată a tăcerii, un drum al vindecării sale prin cuvânt. Și nimic nu poate fi mai frumos decât să prinzi curajul de a-ți vindeca astfel sufletul.

De vă este dor de o călătorie aparte, pe alocuri mitică, cutreierați cărările Mariannei. Nu veți regreta! Puteți pleca din gara Siono, de la adresa sionoeditura.com, fie din librăriile din țară. Călătorie plăcută vă doresc! 

This Post Has 2 Comments

  1. Diana

    Într-adevăr, e o călătorie pe care tot mai mulți ar trebui să o facem. ❤️

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.