Ploaia
Plouă
Plouă cu gânduri
Plouă cu vise
Plouă cu stropi mari de dorinţe
E-o ploaie de-o viaţă
Ce-mi inundă sufletul
Ce n-are umbrelă
Căci împlinirea
Ce lui umbrelă ar fi trebui să-i fie
S-a rătăcit pe undeva
Prin cufărul ferecat al sorţii.
Plouă
Şi sufletul mi-i rece
Căci veşmântul numit Iubire
Şi el s-a pierdut pe undeva
Pe drumul trecut al vieţii.
Plouă
Iar sufletul se-ntreabă
De ce nu-l vede şi pe el cineva
Ce ar putea lui să-i dea
Un veşmânt delicat şi plin de căldură.
Plouă
Şi plouă
Şi plouă
Stropi mari îmi ating sufletul
Iar el prin ploaia cea deasă
El caută neîncetat rătăcita umbrelă
Şi veşmântul delicat numit atât de frumos Iubire
Ce l-ar putea transforma
Dintr-un suflet rece, într-un suflet cald.
Descoperă mai multe la Irina Scrie
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
2 comentarii
racoltapetru6
Aici mai sedus! Să plouă cu orice ne face bine, dar mai ales cu stropi de apă, după zile de caniculă. Restul parcă ar veni de la sine, dacă suntem deschiși sentimentelor.
Irina Cristina Ţenu
Bine ne-ar fi sa ploua si cu apa destula si bune sentimente.