Marea gândurilor

Pe marea-njolburată a gândurilor

Se-ntrezăreşte-o barcă

E barca timpului

Ce trece mereu de parcă nici n-a fost

Şi tot se duce pe-o  cale fără de-ntoarcere

E una  cu totul specială

Căci nu pluteşte, ci se scurge

Şi lasă-n urma sa

Un trecut plin de amintiri ce încă dor

Speranţe spulberate

Iluzii deşarte

Iubiri ce n-au fost să fie

Ce îşi unesc forţele

Şi  luptă să supraveţuiască

Furtunii ce din senin ea se stârneşte

Pentru a reuşi a le stârpi.