Aripile frânte îmi iartă înfrângerea, ziua îmi sărută neliniștea inimii, pe câmpul cu flori de vară se scaldă-n tăcere fire de iarbă mângâiate de vântul vieții adus de vestigiile tinereții. Zborul e absent, timpul urlă strident cântând la al clipelor instrument. Mă doare pieirea, în suflet amintirea curge în valuri ca trăirea. Mi-s pleoapele grele …
