Tu, omule cu viaţă efemeră! Opreşte-te puţin din goana ta nebună După atâtea lucruri inutile Şi fă ceva util. Aşează-te pe o câmpie cu flori nemuritoare Culege-le şi strânge-le cu a fericirii panglică Într-un frumos buchet Pe care apoi presară stropi înmiresmaţi de bucurii, iubire şi multă împlinire Şi dăruieşte-l tuturor celor ce la un moment dat Îţi ies în cale. Urmează-ţi apoi drumul cu un condei într-o mână Şi-n alta cu-o hârtie Pe care-ţi scrii tăcut Din alte tale gânduri Pentru ca ele  să poată deveni cuvinte Şi ca prin farmec o preţioasă carte Care atunci când tu va trebui să-ţi iei la revedere Ea împreună cu buchetul din…