Curg visele, mor muzele, Trupul mi-e atins de ploi și vânt, Supărat e cerul făr’ de stele, Singurătatea rostește azi ultimul cuvânt. Tu, chiriașă ilegală a vieții mele, De mă cunoști măcar puțin, Știi că sunt pasăre ce zboară, Chiar și prin ploi și vânt. Te las să spui azi ultimul cuvânt, Să urci pe scenă, să rostești discursul, Să lași o lacrimă să curgă, La suflet să-mi ajungă. Și-am să te las să pleci, Și-am să privesc cum umbra îți dispare Printre copacii goi și reci. Tu, chiriașă ilegală, nu mai ai scăpare.