-
Haina sufletului
Azi Mi-am rugat sufletul Să se dezbrace De haina grea ce-o poartă Dar ce să vezi, El nu m-a ascultat. Nu vrea de ea să se dezbrace, Fiindcă e tare călduroasă. E căptușită bine Cu amintiri frumoase, Cu clipe ce-au trecut, Dar care-s imprimate Pe haina ce o poartă. Azi mi-am rugat sufletul Să se dezbrace De haina Ce tare îl mai strânge, Dar el frumos m-a refuzat Spunându-mi Să-mi văd de treabă Că știe el ce face. Dar eu nu pot Deloc să-mi văd de treabă Când observ că lui nu-i este bine C-o haină total nepotrivită. De aceea îmi doresc să caut Și să găsesc…