Mi-e sete de linişte Şi-ncet aş vrea să-i sorb tăcerea Din ceaşca timpului, Pe care s-o cuprind cu ambele mâini, Şi s-o apropii de sufletul Ce aşteaptă cu înfrigurare Măcar un strop din ea şi el să soarbă.   Mi-e sete de iubirea Ce fierbe încet În ceainicul De pe focul inimii.   Mi-e sete de ziua de ieri Ce în clepsidra timpului s-a ascuns, Şi s-a tot scurs, S-a risipit, De nici măcar un strop N-am mai găsit.   Mi-e sete de clipele abia trecute Din ziua de astăzi, Din care timpul a băut cu poftă, Stând la masa sorţii, De vorbă cu viaţa. Aş vrea  să sorb Din…