Îmi place să spun despre viață că este un fir prea fin de ață, un vis ce ne învață, un dar divin ce ne dă în fiecare clipă o dulce povață. Din păcate însă, acest fir de ață se rupe prea repede, prea pe neașteptate. Și oricât de conștienți suntem de faptul firul tuturor se va rupe într-o zi, nu suntem niciodată pregătiți să ne confruntăm cu acest crud adevăr. Poate dacă am ști că ne ducem, rând pe rând, într-o lume mai bună, nu ne-am mai teme atât de mult de moarte. Dar nu știm, iar ceea ce nu știm ne sperie și ne întristează. Lacrimi amare curg de…