În  ropot de aplauze Un actor grăbit Urcă pe scenă. El plânge El râde El luptă din răsputeri cu viața El se înfurie Se bucură de tot ce el are, el vede și poate atinge Coboară la fel grăbit precum a urcat Dar nu în ropot de aplauze Ci într-o ploaie de lacrimi Și pleacă tăcut Fără a se mai uita o secundă-napoi Se duce într-o lume celestă Pentru a se bucura de liniștea veșnică De fălfâit de aripi îngerești Și nu de-un ropot de aplauze. Lăsând în urma sa Amintirea celui ce a fost Doar un actor grăbit Care cândva  el a urcat Pentru scurt timp Pe-a vieții scenă.