Dragă Viață, E o nouă zi toamnă. Sigurătatea mă îndeamnă să îți scriu iarăși. Sunt același om A sau B decis să îți simtă răsuflarea printre rândurile pe care le așezi pe hârtie. Îmi este un dor nebun de tine. Vreau să mă faci din nou să-ți sorb fiecare cuvânt, să inspir mănunchiul tău de clipe. Știi…te-am visat. Te-am visat mai frumoasă ca niciodată. Pulsai în mine mai frumos decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Nu vreau să mă înțelegi greșit. Și acum când îți scriu pulsezi, te simt. Ești, după cum ți-am mai spus, o bătăie neregulată de inimă, o răsuflare invizibilă. Ești fiindcă eu exist. Dacă tu nu…