Timpul o luă iarăși la goană Pe ulițele vremii de iarnă În grabă Anul ni-l fură Și-n urma lui rămaseră O clipă obosită de atâta drum parcurs, Un gând pierdut și fără de discurs, Șoapta mută a unei tăceri rănite De acordul dulce de vioară Al vântului ce-și cântă dorul, Al vremii ce își plânge amorul Neîmplinit de amintirea ce s-a șters de Anul Care, furat, din nou, s-a scurs fără să-i pese De chipul ce îmbătrânește, De sufletul ce parcă întinerește Gândind că totuși viața nu va trece Precum ceasul care intens se pregătește De întâlnirea Anilor la răscruce. La mulți ani, dragilor! Să ne citim și în 2017!