Cu trupul îmbrățișat de chipul primăverii,Copacii își aștern pe foaia incoloră a timpului povestea,Cu înfrigurare așteptând clipa aceea a viețiiCând verdele divin sufletul le inundă iar. Cu pașii călcând pământul fără glas,Cutreieră privirea florile de-o șchioapă,Și inima în ritmul secundelor se zbate,Dansând al sorții vals nemuritor, dar totuși trist. Din spatele cortinei lumea un carusel …
