Am părăsit povestea unui gând rebel, Și-am urmărit năluca din noaptea risipită. Prin ceața vieții i-am surprins surâsul Adunând picături din piața cu ploi de cuvinte. Cu inima însetată de iubire, Mi-am lăsat sufletul scăldat De ploaia de cuvinte Și-am adunat picături de printre stropii Căzuți pe caldarâm, în semn de biruință. Prin tăcerea ploii auzeam cuvintele Iubind picăturile ce veneau din tine Și-mi îmbrățișau sufletul risipit De vântul pământului pe care călcam amândoi. Dar știi, iubire? Sufletul mi l-am regăsit, Iar acum fiecare picătură din tine e a mea.