Sufletul un veşnic trubadur Un cântec şi-a dorit dintotdeauna vieţii Să-i compună Şi într-o zi pe-nserat Când luna de mii de stele-nconjurată Lui de pe cer îi zâmbea şi-l îndemnă Să facă ce-şi dorea El adună laolaltă gândul, speranţa şi iubirea Şi o orchestră de-ndată el formă Măreţul gând pe post de dirijor el a ajuns Visului un contrabas lui i s-a dat Speranţa o vioară a luat Iubirea la pian s-a aşezat Şi dintr-o dată a-nceput să răsune De s-au auzit până la cer Acorduri duioase de vis, speranţă şi iubire Închinate vieţii De către sufletul care-i Un veşnic îndrăgostit de regina sa Ce nu se satură niciodată Să…