Te recreez din fiecare gând, Te așez în vers, Schițez din cuvinte un întreg univers, Devii poem, un strigăt în al vieții anotimp divers. Te recreez din fiecare lacrimă Ce poartă un dor pe care nu-l exprimă. Devii suspin al sufletului nemuritor, La ceas de seară un vis nimicitor. Te recreez din ploi tomnatice, Devii …
Se spune că dacă ți-a fost scris să te întâlnești cu cineva, te vei întâlni, mai devreme sau mai târziu. A sosit din nou toamna. Ne-am reîntâlnit pentru a ne privi ochi în ochi și-a căuta clipe absente printre gândurile ce au fost odată verzi, dar au devenit ruginii. N-au nicio vină. Doar timpul e …
Într-o viață nesfârșită aș vrea să mă-nfășor, dar simt că nu îmi vor ajunge clipele să-mi țes din ele un șal. Sunt scurte. Din ele îmi făuresc doar zile ce mor și devin ruine ale unor amintiri zidite în fereastra sufletului, din lemn de nemurire. Culeg ploi și răsădesc furtună, un gând neprevăzut aleargă prin …
Am părăsit povestea unui gând rebel,
Și-am urmărit năluca din noaptea risipită.
Prin ceața vieții i-am surprins surâsul
Adunând picături din piața cu ploi de cuvinte.
Cu inima însetată de iubire,
Mi-am lăsat sufletul scăldat
De ploaia de cuvinte
Și-am adunat picături de printre stropii
Căzuți pe caldarâm, în semn de biruință.
Prin tăcerea ploii auzeam cuvintele
Iubind picăturile ce veneau din tine
Și-mi îmbrățișau sufletul risipit
De vântul pământului pe care călcam amândoi.
Dar știi, iubire? Sufletul mi l-am regăsit,
Iar acum fiecare picătură din tine e a mea.
Azi, gândul meu
Zboară spre ochii
Ce se ascund în spatele uitării
Şi râde, căci ştie că,
Oricât ar încerca să se ascundă,
Inima mea tot îi va observa.
Azi, paşii mei
Merg fără de regrete
Pe urmele lăsate de acei ochi,
Şi-adună de pe drum
Lecţii de viaţă
Din care-şi împletesc cu fir gros de speranţă
O haină pentru sufletul de gheaţă.
Azi, ochii mei
Privesc în ochii din spatele uitării
Şi văd în ei doar un suflet gol,
Pe care nu-l mai recunosc.
Azi, mi-am lăsat
Gândul şi ochii
Să umble prin viaţă hai-hui,
Să-mi poarte paşii
Spre amintiri, visuri şi doruri
De acum mult prea bătrâne,
Fiindcă-mi doresc laolaltă
Să le-adun,
Să fac din ele o cunună,
Pe râul vieţii să-i dau drumul,
Pentru a se duce unde o vrea.