E vară, Dar ceva straniu se întâmplă. Ninge cu fulgi mari de visuri, Alerg printre ele Dau să le prind, Dar îmi alunecă printre degete Şi se transformă În fulgi de gânduri Pe care viscolul încearcă să îi spulbere. E atât de frig, Sufletu-mi tremură Privind la sentimentele Ce-l părăsesc rând pe rând Alunecând şi câzând pe strada vieţii. Mă înarmez cu o lopată Dau să le strâng, Dar viscolul deloc nu mă lasă. Mi-e greu să merg prin zăpadă Cu sufletul îngheţat de dorul florilor de mai. Mi-e greu să merg  pe drumul nins şi-alunecos Gândindu-mă la  luna în care Din nou vor înflori Florile magice ale sufletului meu, Ce…