Viaţă, ştii… De mână toamna aş lua-o Şi aş păşi pe-al său covor De frunze ruginii, Pentru a găsi leacul Ce-mi poate face să zâmbească Şi inima şi chipul Brăzdat de urmele Timpului ce trece Şi-mi ia şi clipele şi anii… Crezi oare că toamna îmi va arăta Leacul pe care-l caut?   Femeie, ştii… De mână toamnă tu Poţi oricând s-o iei, Să vă plimbaţi Pe al ei covor de frunze ruginii, Dar leacul pe care tu îl cauţi, Nu de la ea îl poţi afla, Ci de la doctorul în frumuseţe. Doar el e în măsură Să îţi spună leacul, Acel secret al frumuseţii, Pe care îl păstrează…