Îndrăznesc zi de zi să-mi pese de mine, trăind cu eleganță. Trăiesc cu acea eleganță despre care am aflat încă din copilărie că nu este un lucru cu care te naști, ci este un lucru pe care-l înveți, trăind alături ce ceilalți în comunitatea din care faci parte. Alături de ceilalți, înveți treptat după cum spunea și Hans Georg Gadamer că: A trăi împreună , a trăi în calitate de celălalt a celuilalt este o datorie omenească fundamentală.  Nouă, oamenilor, nu ne-a fost fost dat să trăim singuri, solitudinea nu este o caracteristică a omenirii. Cum ar fi viața noastră fără existența unor stimuli creatori? Lipsită de motivație și sens.…