Of, moarte… Tu, damă nemiloasă Cu caftan cenuşiu Nu ştii că nu se cade La noi să vii mereu pe nepoftite? E-adevărat, c-asa e scris Ca noi cândva să ne-ntâlnim… Dar, asta nu-ţi dă dreptul Ca tu să fii neinvitată Oricând tu vrei Pentru-a lua  cu tine Suflete ce viaţa şi-o trăiau frumos Gândindu-se nu la tine Ci la clipa ce le fusese oferită Şi bineînţeles la viitor… Crezi tu că e normal Într-o clipită să provoci Întregii omeniri atâta suferinţă? Ce-ai zice tu dacă atunci când nici nu te aştepţi Vine o damă nemiloasă şi îţi răpeşte Ce ai mai scump pe lume? Ţi-ar conveni să-ngenunchezi în faţa suferinţei?…