E astăzi primăvară. E ea, dama cu ochii ca două migdale, cu iris albastru prins în părul în culori, ce-și duce traiul într-o lume în care nu vede, nici n-aude decât susurul izvorului din codrul verde, care îi este și casă, și prieten. Fluturii zboară din floare în floare. E soare plin de lumină. Viața își oglindește în el speranța în renașterea sănătății. E dimineață. Roua, iarba verde la viață o trezește. Parfum divin din cer sufletu-i cucerește și, fredonând voioasă, dama pornește la braț cu gândul, printre copaci înverziți spre acea lume în care inima și mintea se îmbrățișează cu foc și dintr-odată ies flăcări de talent, pe care vântul…