-
Conversație cu viața- Amintirea unui vis cusut cu fir roșu de iubire infinită
Dragă Viață, Sunt același om A sau B pe care îl știi de atâta vreme. Am decis să-ți scriu pentru a-ți mărturisi că mi-e dor de tine și de fetița cu chip angelic ce privea în ochii verzi ai bunicii, câutând răspunsuri la tainele tale. Îți scriu cu inima în lacrimi, cu sufletul tremurând de atâtea suspine. Aș vrea atât de mult să pot să te iau de mână și să se întoarcem pe tărâmul fermecat al copilăriei, unde orice lucru rău dispărea într-o clipă când bunica îmi amintea că a sosit timpul să cos împreună cu ea câte un vis aparte. Îmi lipsește enorm bunica, femeia care s-a încăpățânat…