abstract-730131_640

Curaj  viaţa mi-a dat

Şi mi-am luat sufletu-n palme

Pentru-a-l privi

Şi-a înţelege

De ce el este oare aşa de greu.

Într-o clipită am văzut

Un suflet de multe visuri el plin

Ce brusc din palme mi-a scăpat

Şi a fugit.

Am încercat să-l prind

Dar el din fugă spre mine s-a întors

Şi mi-a strigat tare şi răspicat

Să fie sigur că-l aud:

Lasă-mă de-acum să rătăcesc

Să rătăceşti?

Ce vrei să-mi, tu,  suflet drag?

Priveşte-n jur

La ce tu ai sau ce nu ai

Dar ţi-ar plăcea să ai

Şi-atunci ai să-nţelegi

De ce eu pe aripile timpului

Trebuie să urc

Să zbor

Să rătăcesc prin a-l vieţii văzduh

Să caut, să găsesc

Şi să-ţi aduc

Ceea ce ţie îţi lipseşte.

De-ndată ce am înţeles

Mesajul răspicat al sufletului

Ce liber el când s-a văzut

Zborul şi-a luat….

Eu l-am lăsat să rătăcească

În timp ce l-am vegheat cu ochii minţii.

Şi am văzut cum urcă tot mai sus

Spre înaltul văzduh al vieţii

Şi visurile mi le-ndeplineşte

Rând pe rând.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.