Scutura-mi toamna amintirile

Transforma-le in frunze ruginii

Sopteste-i vantului

Sa vina

Sa le ia

Si sa le duca

Pe taramul-ndepartat

Al clipelor trecute.

Scutura-mi toamna si tristetile

Fa tu din ele

Un covor

De neasemuite bucurii

Indeamna-ma cumva

Sa calc pe el

Prezentul sa-l vad surazand

In timp ce se indreapta-ncrezator

Spre viitorul ce-l asteapta

Pe strada vietii

Sa-l felicite

Fiindca-n sfarsit  a reusit

Spre el sa priveasca.