Te recreez din fiecare gând,
Te așez în vers,
Schițez din cuvinte un întreg univers,
Devii poem, un strigăt în al vieții anotimp divers.

Te recreez din fiecare lacrimă
Ce poartă un dor pe care nu-l exprimă.
Devii suspin al sufletului nemuritor,
La ceas de seară un vis nimicitor.

Te recreez din ploi tomnatice,
Devii o frunză aurie care încet s-așază
Pe inima rătăcită printre trăiri apatice,
Și resemnată destinul și-l urmează.

Cuvânt cu cuvânt devii vers,
Și vers cu vers devii poezie.
Ești al inimii înflăcărat discurs
Dintr-o toamnă târzie.