Umblând pe net zilele astea,  am descoperit un citat de  George Eliot care spune aşa:

Zâmbeşte şi vei avea prieteni. Încruntă-te şi vei avea riduri.

Şi uite cum mi-a venit o idee,  şi anume aceea de a vă întreba dacă voi preferaţi prietenii sau ridurile. Eu prefer prietenii, dar îi prefer pe aceia care sunt lângă în momentele fericite, dar mai ales ales la necaz. Din păcate însă,  trăim într-o perioadă în care zâmbetul în ziua de astăzi nu îţi asigură prieteni adevăraţi, ci doar te face să mai uiţi niţel de problemele apăsătoare de zi cu zi cu zi. Mi-aş dori eu să zâmbesc,  iar zâmbetul să mă ajute,  să găsesc prieteni adevăraţi, dar din păcate,  ştiu că nu voi reuşi să obţin ce vreau. De aceea nu vreau să mă folosesc de zâmbet pentru a fi înconjurată de o grămadă de oameni care  nu ştiu ce înseamnă prietenie adevărată. Aşa că am ajuns la concluzia că,  eu prefer de mii de ori ridurile, şi nu  pe acei aşa zis prieteni care nu ştiu altceva decât să îţi întoarcă spatele atunci când nu le mai eşti de folos.

Sunt sigură că ridurile nu mă vor face atât de mult să sufăr, pe cât mă vor face prietenii care de fapt nu-mi sunt prieteni. Vă recomand şi vouă să vă iubiţi ridurile, mai mult decât prietenii pe care i-aţi putea aduna lângă voi datorită zâmbetului vostru fermecător. Cred că veţi avea mult mai mult de câştigat.

Aşadar,  ce alegeţi, prietenii sau ridurile?