Curajul de-a trăi așa cum vrei și cum îți place
Curajul de-a iubi
Curajul de-a ne bucura
Curajul de-a fi fericiți
Curajul de-a lupta
Curajul de-a răzbi
Curajul de a te ridica
Și-a merge mai departe
Pe vânt, pe ploaie, pe furtună.
Pentru a vedea lumina de la capătul tunelui
E ceea ce ar trebui să definească cu adevărat
A noastră natură umană.
Sună ceasul. E 06.30. Nu știu când a trecut timpul. Am adormit atât de greu după băuta de seara trecută cu vecinul […]
Miroase a iubire ce se-nfruptă din clipa ce se scurge într-un izvor de șoapte ascunse în tăcerea de pe buzele deschise-n zâmbet. […]
-Părinte, îmi cer scuze că te-am chemat de-acasă pentru spovedanie, dar, de vreo două zile nu am stare. -Ce-ai pățit Tanțo?! Părinte, […]
-Vai, tu Rozico, tu, de unde ai buchetul ăsta de flori? -Florico, recunosc, mi le-a dat bietul de Ion Asaftei. Habar n-am […]
Comments
A trebuit sa redescopar curajul ca sa ies din depresie. Este in final singurul lucru care m-a ajutat sa-mi reconstruiesc viata.
Ma bucur pentru tine. Capul sus! Ia condeiul in mana si scrie cat mai mult. O sa-ti faca foarte bine. 🙂