Dimineți senine

Nu-ți sunt decât peniță ce-ți pictează chipul în cuvinte,

Nu-mi ești decât clepsidră prin care trece trupul timpului,

Suntem două frunze scăldate în zâmbetul soarelui de vară,

Acorduri de vioară ce mângâie auzul cerului meloman.

În ritmul vieții ce-și întinde agale aripile gingașe,

Gândurile umblă desculțe prin raiul minții ce te știe,

Și firul ierbii le gâdilă tălpile de rouă pline,

Și inima le sărută iubirea din depărtări albastre.

Și în urma pașilor de gând rămâne dorul,

Amintiri în straie vechi ce-și poartă visele

Pe umerii aplecați de povară lacrimilor

Ce vor să-ți afle taina în ochii dimineților senine.