Renaștere
Strânge-mi sufletul în palma-ți de miere,
Să-ți soarbă dulceața,
Să-ți simtă mirarea atingerii calde.
E timp fără țintă, amurg răstignit
Pe-o dorință uitată în ochii lui ieri.
Nu-i întâmplare târziul din noi,
Privirile se caută în secunda ce-a fost
Un răgaz al iubirii ce și-a încheiat discursul,
Apusul din inimă, rămas fără cuvinte.
Șoaptele gem la sânul nopții,
Zâmbetul trăiește în clipa trecută,
Pașii îmi ating asfaltul rece,
Singurătatea le este tovarășă de drum,
Tăcerea îi mângâie pe creștetul capului
I-aș opri, dar le-aș distruge rostul
Ce renaște mereu din propria cenușă.
