Renaștere
Poezii

Renaștere

Strânge-mi sufletul în palma-ți de miere,

Să-ți soarbă dulceața,

Să-ți simtă mirarea atingerii calde.

E timp fără țintă, amurg răstignit

Pe-o dorință uitată în ochii lui ieri.

Nu-i întâmplare târziul din noi,

Privirile se caută în secunda ce-a fost

Un răgaz al iubirii ce și-a încheiat discursul,

Apusul din inimă, rămas fără cuvinte.

Șoaptele gem la sânul nopții,

Zâmbetul trăiește în clipa trecută,

Pașii îmi ating asfaltul rece,

Singurătatea le este tovarășă de drum,

Tăcerea îi mângâie pe creștetul capului

I-aș opri, dar le-aș distruge rostul

Ce renaște mereu din propria cenușă.

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.