Inocență
Timpul trece-agale, mângâindu-mi anii,
Amintiri fugare sufletu-mi colindă,
Cătând inocența, mândra zână a lunii.
Unde ești tu oare? Nu vrea să răspundă.
Și dor, și vis, și plâns de copil,
Îmi ești inocență, o floare boboc,
Un gând ce spre cer se uită, umil,
Un glas ce s-aude mereu vesel în joc.
Și chipu-ți pictez, în cuvânt te-așez!
Să devii nemurire, să trăiești, să-mi fii
Rază de lumină, veșnic dulce crez,
Ești inocență, iubirea mea pură, să știi.
