Ce Vină
De-ale Irinei gânduri

Ce vină?

Spaima zâmbește ironic dând putere nimicului demonic, iar moartea aleargă de mână cu somnul de veci. Nu e pictură murală, e realitatea unui „om” lipsit de morală. Mi-s literele ude de lacrimi, nu vor să mai nască cuvinte, nu vor s-amintească de oameni ce devin rând pe rând amintiri, suflete fără drept de apel. Întrebările mii, adunate grămadă, mărșăluiesc prin inimile pustii, nedumerite de prezența morții. Ce vină are iubirea și viața ce se zbate în oameni? Ce vină are lumina ce nu vrea să devină întuneric? Cu ce e vinovat pământului ce-și dorește să simtă doar tălpile calde ale păcii, nu pe cele reci ale nimicului ce-și dorește război?

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.