De-ale vieții

Nostalgie de toamnă

 

Lună plină

Lună nouă

Vara vine,

Vara trece

Prin ceața

Timpului ce zboară,

Iar eu îi ascult plânsetul de dor

La umbra unui bătrân stejar

În timp ce îi strâng frunzele

Ce mor.

Of…ce tragedie ruginie

A vieții

Ce îmi fură clipele,

A focului din suflet

Ce îmi arde visele.

Vara trece,

Toamna vine

Timpul își schimbă haina aurie

Cu cea ruginie

Și mă invită

La spectacolul

Frunzelor căzătoare,

Pentru a mă face să uit

Că îmi doresc

Să devin vară,

Pentru a-mi încălzi

Sufletul rece

Ce-aleargă dezgolit

Prin vremuri târzii.

Of…vara trece…

Toamna vine…

Viaţa aleargă

Pe drumul sorţii mele.

 

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *