Nisipuri mişcătoare

Calc pe nisipuri mişcătoare

Ce-mi frig şi tălpile şi sufletul.

Mi-e drumul greu şi-anevoios,

Dar nu eu l-am ales,

Ci soarta, din grădina vieţii l-a cules,

Şi-n faţă mi l-a înşirat.

Pot oare eu, ei, să mă împotrivesc?

Calc pe nisipuri mişcătoare,

Privesc la caravanele ce vin şi pleacă

Şi mă întreb adesea,

Oare în care este străinul meu din noapte,

Ce-n vise vine

Şi-mi zâmbeşte

De la masa tăcerii?

Calc pe nisipuri mişcătoare,

Dar drumul mi-l continui

Mergând pe şirul atrăgător de litere,

Formând cuvinte.