De-ale Irinei gânduri,  De-ale vieții

Haina sufletului

life coat

 

Azi

Mi-am rugat sufletul

Să se dezbrace

De haina grea ce-o poartă

Dar ce să vezi,

El nu m-a ascultat.

Nu vrea de ea să se dezbrace,

Fiindcă e tare călduroasă.

E căptușită bine

Cu amintiri frumoase,

Cu clipe ce-au trecut,

Dar care-s imprimate

Pe haina ce o poartă.

 

 

Azi mi-am rugat sufletul

Să se dezbrace

De haina

Ce tare  îl mai strânge,

Dar el frumos m-a refuzat

Spunându-mi

Să-mi văd de treabă

Că știe el ce face.

Dar eu nu pot

Deloc să-mi văd de treabă

Când observ că lui nu-i este bine

C-o haină total nepotrivită.

De aceea îmi doresc să caut

Și să găsesc în magazinul vieții

O haină chic

Pe măsura sufletului meu.

Îl cunosc atât de bine

Și știu că își dorește

O haină frumoasă

Din țesătură de vise împlinite

Cu fir de speranță

Și fine detalii din bucurii.

Dar oare încotro e magazinul vieții?

 

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.