Mi-e dor de mine
Mi-e dor de mine
Şi mă caut
Pe drumul vieţii
Prin ai destinului codri deşi
Dar nu mă regăsesc.
Mi-e dor de mine
Şi privesc în a sufletului oglindă,
Dar chipul ce-l zăresc
Nu-l recunosc.
Mi-e dor de mine
Şi nu mă regăsesc
În lumea pe a cărei scenă
Se desfăşoară zi de zi
Un spectacol grotesc.
2 comentarii
Călător prin viață
Cât de mult mă regăsesc în acest „Mi-e dor de mine…”
Irina Cristina Ţenu
Ma bucur! 🙂